Nașterea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul

Creștinii ortodocși prăznuiesc Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul pe data de 24 iunie în fiecare an. Nașterea acestuia a fost înainte de nașterea lui Iisus Hristos. Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în satul Ein-Kerem care se află aproape de Ierusalim. Acesta este fiul Elisabetei, verișoara Mariei, Maica Domnului și a unui preot pe numele Zaharia. 

În ierarhia sfinților, acesta se găsește pe treapta cea mai înaltă datorită cinstirii aduse lui de către Hristos. Acesta le-a vorbit apostolilor Săi despre Ioan în timp ce acesta era închis în temniță de Irod Antipa cu vorbele următoare: „Adevăr vă spun, că dintre cei născuţi din femeie nu s-a sculat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul” (Matei XI, 71).

După ce primii oameni au căzut în păcat, Dumnezeu a purtat de grijă oamenilor prin proroci care le-au vestit venirea Mântuitorului Hristos din timp. În vremea în care trebuia să se nască Hristos, Irod a întrebat arhiereii și cărturarii unde o să se nască Hristos. Magii din răsarit au străbătut distanțe mari pentru a-L vedea și a se închina lui Iisus. Ultimul act prin care omenirea a fost pregatită pentru venirea Mântuitorului a fost trimiterea Sfântului Ioan pe pământ. 

Sfântul Ioan Botezătorul a fost înaintemergător și botezător al Mântuitorului. Nașterea sa a fost minunată deoarece nimeni nu se aștepta. În afară de venirea pe lume a Mântuitorului și a Sfintei Fecioare Maria, nicio altă naștere nu a fost prorocită în afară de a lui Ioan Botezătorul. Cu aproximativ 800 ani înainte de nașterea sa, Prorocul Isaia a vorbit despre el numindu-l: „Glasul celui ce strigă în pustie gătiţi calea Domnului, drepte faceţi căile Lui” (Isaia XL, 3). Chiar și Mântuitorul a vorbit despre el. 

Povestea nașterii Sfântului Ioan Botezătorul a fos descrisă chiar în cartea Sfântului Evanghelist Luca, cel care a scris și despre nașterea și copilăria lui Hristos. Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul a fost vestită chiar de Arhanghelul Gavriil cu 6 luni înainte de vestirea nașterii Mântuitorului. 

Bătrânul preot Zaharia era căsătorit de mulți ani cu Elisabeta, ruda Fecioarei Maria. Ambii își doreau copii, dar nu putuseră avea deși erau credincioși și îl ascultau pe Dumnezeu. Când tămâiau în templul Domnului, iar poporul era afară, îngerul i s-a aratat și i-a spus că rugăciunile i-au fost ascultate. Soția sa îi va naște un fiu care va fi botezat Ioan. Acesta îi va aduce multe bucurii și mulți oameni se vor bucura că s-a născut. Acesta va fi important în viața Domnului și va fi plin de Duhul Sfânt chiar dinainte de a se naște. El îi va aduce la credința cea dreaptă pe mulți. Zaharia nu s-a încrezut în vorbele îngerului pentru că din cauza bătrâneței credea că Elisabeta este stearpă. Pentru că nu a crezut, acesta a fost mut până la nașterea copilului. 

Limba preotului fu dezlegată fix după 9 luni când s-a născut pruncul și la tăierea împrejur în a opta zi a cerut o tăbliță pentru a scrie numele copilului: Ioan. De asemenea, Fecioara Maria va afla de la Arhanghelul Gavril că verișoara sa a născut un copil la bătrânețe. În Sfânta Evanghelie se spune că Elisabeta când a auzit spusele Mariei a simțit copilul cum se mișcă în pântec cu bucurie. Așadar, încă din pântecele mamei sale, Ioan a recunoscut măreția lui Iisus Hristos. În timpul lui Irod când a poruncit uciderea pruncilor, Sfânta Elisabeta a fugit în pustie unde a murit, iar Zaharia a fost ucis din porunca lui Irod în templu. Sfântul Ioan care nu era nimic mai mult decât un prunc rămas singur în pustiu, s-a hrănit doar cu lăcuste și miere sălbatică. La vârsta majoratului a ieșit să predice, iar popoarele din Ierusalim, Iudeea și împrejurimile Iordanului veneau la el să îl asculte și să își mărturisească păcatele.