Botezul Domnului (Boboteaza) marchează sfârşitul ciclului aşa-numitelor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă, care încep pe 24 Decembrie în Ajunul Crăciunului.
De Bobotează preotul vine cu Iordanul sau Chiraleisa. Până în momentul când ajunge preotul şi sfinţeşte masa, nimeni nu are voie să se atingă de mâncare, iar unele bucate sunt adăugate la hrana animalelor. Acest obicei se practică pentru protejarea animalelor de boli şi pentru a fi bune de prăsilă.
În ziua de 6 ianuarie sunt aşteptaţi mii de credincioşi în biserici ca să ia agheasmă. Este apa pe care o sfinţesc preoţii şi pe care oamenii religioși o beau ca să fie protejaţi de rele.
Agheasma Mare se săvârşeşte numai de Bobotează, spre deosebire de Agheasma Mică, ce se obţine prin sfinţirea în biserică a apei, în prima zi a fiecărei luni, dar şi în case, la sfeştanie. Creştinii ortodocşi pot lua pe nemâncate din Agheasma Mare în perioada 5 ianuarie – 14 ianuarie şi la recomandarea duhovnicului. Agheasma Mare este folosită în Ajunul Bobotezei la sfinţirea credincioşilor şi a caselor lor.
Mai demult, de îndată ce preotul termina de rostit Troparul Botezului şi stropirea cu agheasmă în casă şi pe gospodari, acesta era invitat să se aşeze la masă.
Conform datinilor strămoşeşti, de Bobotează credincioşii nu trebuie să spele haine. Mai mult, apa sfinţită luată are în această zi puteri miraculoase. Aceasta nu se strică niciodată.
În această zi sunt interzise certurile în casă şi nu se dă nimic cu împrumut.
Cu prilejul Bobotezei se obişnuieşte ca toate apele să se sfinţească, în timp ce preotul se duce la un râu sau o apă unde va arunca crucea. Conform tradiţiei, mai mulţi bărbaţi se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar cel care reuşeşte să scoată crucea din apă se spune că va avea noroc tot anul.
În unele sate, în trecut, femeile se adunau în grupuri mari, la una dintre ele acasă, şi aduceau mâncare şi băutură, cântau şi dansau. Dimineaţa ieşeau pe stradă şi luau pe sus bărbaţii care le apăreau în cale, îi duceau la râu şi îi ameninţau cu aruncatul în apă. Obiceiul se numea „Iordănitul femeilor”. În unele regiuni avea loc integrarea tinerelor neveste în comunitatea femeilor căsătorite prin udarea cu apă din fântână sau dintr-un râu.
Bătrânii mai spun că în noaptea de Bobotează, tinerele care încă nu şi-au găsit alesul, îşi vor visa ursitul. Conform obiceiului, fetele îşi leagă pe degetul inelar un fir roşu de aţă de mătase şi o bucăţică de busuioc. De asemenea, o bucăţică de busuioc se pune şi sub pernă. Mai mult, tinerele fete care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează se vor mărita în acel an.
[…] Vezi și alte Obiceiuri și tradiții de Bobotează […]