Întâmpinarea Domnului

Biserica ortodoxă sărbătoreşte Întâmpinarea Domnului la data de 2 februarie a fiecărui an, sărbătoarea fiind cunoscută în popor şi sub numele de Stretenia. Fecioara Maria l-a adus pe pruncul Iisus la templul din Ierusalim pentru a-l oferi drept ofrandă lui Dumnezeu, aşa cum cerea vechea lege.

Nu era nevoie de curățire a aceleia care a născut fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul. Dar ea, ca să nu se arate potrivnică Legii, ci mai ales să fie ascultătoare, a venit să se curățească, ea cea cu totul curată și fără prihană. Pe lângă această fiind și smerită, nu se mândrea întru curăția Sa, ci, ca și cum ar fi fost necurată, a venit înaintea ușii bisericii Domnului, ca să stea și să ceară curățenie, neîngrețoșându-se de cei necurați și păcătoși.

Odată ajunşi la Templu, Sfânta Familie este primită de către bătrânul preot Simeon şi de către proorociţa Ana.

Lui Simeon era făgăduit de la Duhul Sfânt să nu vadă moartea mai înainte de a-L vedea pe Hristos Domnul. Înaintea sfârșitului său, cu veselie cântând și zicând: “Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după Cuvântul Tău, în pace. Eu n-am avut liniște în gândurile mele, în toate zilele așteptându-Te și în toate zilele îngrijindu-mă, când vei veni. Acum, văzându-Te, pace am câștigat și de grijă scăpând, mă duc din cele de aici, veste de bucurie ducând părinților mei pentru că voi spune despre venirea Ta în lume.”

A adus jertfă, nu ca cei bogați, care aduceau un miel de un an fără prihană, ci ca acei săraci, care aduceau două turturele sau doi porumbei, arătând în toate smerenie și iubind sărăcia, iar de mândria bogaților fugind.

După Legea dumnezeiască L-a răscumpărat pe El, cu prețul cel hotărât, adică cu cinci sicli, care era înainte închipuire a celor cinci răni mari ale lui Hristos, pe Care le-a primit pe cruce, prin care toată lumea s-a răscumpărat de blestemul Legii și de robia vrăjmașului.

Atunci Sfântul Iosif cu Preacurata Născătoare de Dumnezeu, sfârșind în biserică toate, după Legea Domnului, nu s-au întors în Betleem, ci în Galileea, în cetatea Nazaret, iar de acolo au pornit în Egipt.

Această sărbătoare a Întâmpinării Domnului a fost introdusă la Roma în anul 494, când a înlocuit vechea serbare păgână a Lupercaliilor, sărbătoare care îl cinstea pe zeul Pan. Acesta era omorâtorul lupilor şi ocrotitorul turmelor.

În partea de răsărit a Imperiului sărbătoarea a fost introdusă de către împăratul Iustinian. Pe vremea împărăției lui a fost molimă mare în Bizanț, murind la început câte cinci mii de oameni în fiecare zi, apoi câte zece mii. Iar în Antiohia era îndoită pedeapsa lui Dumnezeu, căci la rana cea de moarte s-a adăugat, pentru păcatele omenești, și un înfricoșat cutremur de pământ, încât toate casele cele mari, zidirile cele înalte și bisericile au căzut și mulțime de popor cazând sub ziduri a pierit. Venind ziua Întâmpinării Domnului, când a început să se prăznuiască cu priveghere de toată noaptea și cu ieșire cu crucile, în acea zi s-a ridicat molima cea de moarte cu desăvârșire și cutremurul pământului s-a alinat, prin milostivirea lui Dumnezeu