Sărbătoarea Sfântului Ștefan încheie șirul sărbătorilor ortodoxe importante ale anului, prăznuindu-se pe data de 27 decembrie, în cea de-a treia zi de Crăciun. Continuând spiritul sărbătoresc al Crăciunului, ziua Sfântului Ștefan este un prilej de bucurie în plus în casele românilor. Tocmai din această cauză, importanța, originile și identitatea Sfântului Ștefan merită să fie mai bine cunoscute de către toți credincioșii.
Numele de Ștefan și restul numelor derivate dintr-acesta, sunt nume cu o largă răspândire internațională. Stephan, Steven, Sven, Esteban sunt doar câteva forme pe care acest nume de sfânt le ia în diverse limbi. Orgininea numelui se găsește în greaca veche, acesta derivând din cuvântul ”stephanos” care însemna cunună, coroană destinată învingătorilor. Pentru catolicii sau protestanții care sărbătoresc acest nume, ziua Sfântului Ștefan se celebrează pe 26 decembrie. Apariția numelui Ștefan în cultura românească este destul de incertă, însă este clar că reprezintă o veche influență grecească ce și-a pus de-a lungul istoriei amprenta asupra identității românești. Astfel, în zilele noastre, românii reprezintă o foarte mare comunitate de purtători ai acestui nume.
Întrebarea este, desigur, cine este cel căruia îi purtăm numele și cel pe care îl sărbătorim pe 27 decembrie? Primele relatări despre Sfântul Ștefan apar în Noul Testament, de unde aflăm că acesta era un diacon elen de origine iudaică. Ca diacon, Sfântul Ștefan propovăduia cuvântul lui Iisus Hristos printre păgâni, fiind un foarte bun cunoscător al Vechiului Testament, boteza și supraveghea mesele comune date în numele Bisericii. El reprezintă unul dintre primii urmași ai celor 12 apostoli și unul dintre cei mai sârguincioși predicatori ai Evangheliei din acele timpuri. Tocmai din acest motiv el este ales arhidiacon, atături de alți șapte bărbați evlavioși.
Pus în această postură, Sfântul Ștefan începe să predice foarte des cuvântul lui Iisus în public, încercând să convertească din ce în ce mai mulți păgâni la creștinism, ceea ce atrage atenția fariseilor asupra sa. Nu după mult timp după ce fusese proclamat arhidiacon, acesta a fost chemat înaintea Sinedriului, un sfat religios, sub acuzația de blasfemie împotriva lui Dumnezeu și Moise.
Sfântul Ștefan și-a mărturisit în continuare credința în Iisus spunând că acesta este Mesia cel adevărat. Cu toate acestea, sfântul este condamnat la moarte prin lapidare și dus în afara cetății unde este omorât. Sfântul Ștefan devine primul martir al creștinității care își găsește sfârșitul din cauza mărturisirii credinței sale în Hristos.
Moartea sa are efecte puternice asupra unui tânăr, Saul, care avea grijă de hainele celor care îl omorau pe mucenic. Acest tânăr este impresionat de credința nestrămutată a Sfântului Ștefan care se ruga pentru iertarea celor care îl omorau și astfel va deveni Sfântul Apostol Pavel. Pentru că la vremea aceea, martirii nu aveau dreptul de a fi înmormântați alături de familie, Sfântul Ștefan a fost probabil înmormântat într-un mormânt creștin care ar fi fost găsit în secolul al V-lea d. Hr de către un preot vizionar. Moaștele Sfântului Ștefan au bucurat și enoriașii români cu venirea lor în anul 2016.
Sfântul Ștefan este un bine-venit prilej de bucurie în casele românilor și încheie ciclul marilor sărbători anuale ale românilor. Această sărbătoare este întâmpinată în casele românilor cu afișarea icoanei Sfântului Ștefan pentru cei bolnavi și cu niște pâinici rotunde din cocă de cozonac care amintesc de pietrele care l-au omorât pe sfânt. Pe lângâ toate acestea, să nu uităm niciodată că cel mai frumos mod prin care îl putem sărbători pe Sfântul Ștefan este să mergem la Biserică și să ne bucurăm alături de cei dragi de această zi minunată.
Lasă un răspuns