Biserica Ortodoxă îl cinsteste anual pe Sfântul Apostol Onisim, pe 15 februarie, ca pe un model de transformare, credință și iertare. Conform tradiției, Onisim a trăit în vremea împăratului Nero și este considerat unul dintre cei șaptezeci de apostoli ai Mântuitorului.
În tinerețe, Onisim a fost sclavul lui Filimon, un creștin din Colose, de la care a săvârșit o greșeală. Îngrozit de teama de pedeapsă, a ales să fugă la Roma, unde a fost capturat și condamnat împreună cu Sfântul Apostol Pavel. În mijlocul acelor încercări, harul divin s-a arătat prin Pavel, care i-a împărtășit Evanghelia mântuirii și i-a dăruit Sfantul Botez, făcându-l astfel parte integrantă din comunitatea creștină și jurându-i credința eternă în Dumnezeu.
Pavel, care juca un rol esențial în aducerea lui Filimon pe calea adevărului creștin, a reușit să medieze între aceștia, astfel încât Filimon să-L primească pe Onisim înapoi ca pe un frate. Epistola sa către Filimon, cea mai scurtă carte din Sfânta Scriptură, rămâne o mărturie vie a valorilor fundamentale ale iertării și reconcilierii, ilustrând puterea transformatoare a mesajului creștin.
Cu sprijinul Apostolilor, Onisim a ajuns să slujească cu credință ca episcop al Efesului, devenind un exemplu clar de la sclav la conducător spiritual, arătând astfel că mântuirea și transformarea nu țin cont de trecut sau de condiția socială. Viața sa a fost un testament al faptului că oricine, indiferent de originile sale, poate găsi un nou început în Hristos.
În perioada persecuțiilor creștine sub împăratul Traian, Sfântul Onisim a fost din nou arestat și dus la Roma. Rămânând neclintit în credința sa, a refuzat să renunțe la adevărurile creștine și, ca urmare, a fost martirizat prin decapitare. Conform tradiției, un gest plin de compasiune a marcat și sfârșitul vieții sale: o femeie credincioasă a preluat trupul său, l-a așezat într-o raclă de argint și l-a îngropat cu mare cinste, în preajma anului 90.
Sfântul Apostol Onisim este venerat nu doar pentru curajul și devotamentul său, ci și pentru exemplul de iertare și reconciliere pe care îl oferă. Prin viața sa, el ne reamintește că, prin harul lui Dumnezeu, orice inimă poate fi transformată și că valorile creștine – iertarea, dragostea și fraternitatea – sunt menite să unească și să înalțe întreaga comunitate de credincioși.
Lasă un răspuns