Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul și pe Sfântul Ioan Gură de Aur în fiecare an pe 30 ianuarie. La sfârșitul secolului al XI-lea în Constantinopol se iscase o mare dispută vis-a-vis de care dintre acești trei sfinți este mai mare. Trecând câțiva ani, cei trei sfinți au început să i se arate pe rând episcopului Evhaitelor, Sfântul Ioan Mauropous, iar în anul 1084 toți cei trei sfinți i se arată împreună.
Sfântul Vasile cel Mare s-a născut în Cezareea Capadociei într-o familie credincioasă, care îl slujea pe Dumnezeu, astfel că părinții au putut să îi ofere o educație creștină așa cum nu prea se întâlnea în acele vremuri. La început învață de la tatăl său, rectorul Vasile, apoi decide să meargă la Constantinopol și apoi la Atena, acolo unde îl va avea coleg și prieten foarte apropiat pe Sfântul Grigore de Nazianz dar și pe Iulian Apostatul, care va deveni ulterior împărat. La vârsta de 25 de ani, se întoarce în orașul natal și este botezat. Împarte averea sa celor săraci și intră în monahism în anul 355. În perioada petrecută în cadrul bisericii, împreună cu Grigore de Nazianz, alcătuiesc o culegere care povestește în detaliu frumusețea vieții spirituale. Această carte se numea Filocalia – iubire de frumos. În 364 este hirotonit preot, iar 6 ani mai târziu devine episcop al Cezareei Capadociei.
Sfântul Grigorie Teologul, cunoscut ca fiind unul dintre „părinții capadocieni” s-a născut în apropierea cetății Nazianz, în orașul Arianz. Acesta provenea dintr-o familie de aristocrați însă decide ca în anul 379 să plece la Constantinopol unde va ține cinci Cuvântări teologice pentru a cinsti Sfânta Treime. Datorită acestor Cuvântări va primi numele de „Teologul”. Sfântul Grigorie Teologul este renumit pentru talentul său oratoric de care a dat dovadă și pentru cunoștințele sale vaste de retorică. Tocmai prin acest lucru a reușit să demonstreze faptul că cultura creștina nu este cu nimic inferioară culturii păgâne.
Sfântul Ioan Gură de Aur este considerat de către majoritatea creștinilor ca fiind cel mai important membru al școlii din Antiohia, oraș care a primit numele de „Podoaba Orientului” încă de pe vremea împăratului Alexandru cel Mare. Contribuția adusă de către Sfântul Ioan este reprezentată de crearea unor canoane precise, „taina cea mai presus de fire și înțelegere” care este mereu prezentă în cadrul Sfintei Liturghii, când Mântuitorul nostru Iisus Hristos s-a jertfit cu adevărat pentru noi. Cunoscut ca unul dintre cei mai importanți oratori ai timpului, Sfântul Ioan a primit titlul de „învățător și sacerdot universal”, iar pentru toate contribuțiile sale i-a fost dat numele de Hrisostom, tradus ca Gură de Aur. Majoritatea preocupărilor sale se axează pe activitatea pastorală și pe exegeza biblică.
Lasă un răspuns