Biserica Ortodoxă Română prăznuiește pe 8 iulie atât pe Sfântul Mare Mucenic Procopie și pe mama sa, Sfânta Muceniță Teodosia, cât și pe Sfinţii Mucenici Epictet şi Astion.
Sfântul Mare Mucenic Procopie a trăit în vremea lui Dioclețian în Ierusalim și se numea Neania. După ce tatăl său a murit, a rămas să trăiască alături de mama sa care credea în idoli.
Copilul a devenit duce al Alexandriei cu sarcina de a-i pedepsi pe creștini. A avut loc un cutremur și pe cer i s-a arătat o lumină strălucitoare, apoi o cruce de cristal care i-a vorbit astfel: “Eu sunt Iisus cel răstignit, Fiul lui Dumnezeu. Cu semnul acesta, pe care l-ai văzut, vei birui pe vrăjmaşii tăi şi pacea mea va fi cu tine.”
De atunci a devenit creștin și a creat la Schitopolis o cruce după cea care i se arătase. Când crucea a fost gata, pe ea au apărut 3 icoane cu scriere evreiască: Emanuel, Mihail, Gavriil. Mama sa l-a pârât împăratului că este creștin și a fost torturat, iar Domnul l-a botezat Procopie.
A surpat idolii, a încurajat să devină creștini ostașii a două căpetenii alături de 12 femei, printre care și mama sa. Ostașii au fost decapitați, femeile au fost chinuite fără milă, iar Procopie a fost torturat în multe feluri, timp în care a săvârșit multe minuni. A fost decapitat și s-a urcat încununat la ceruri.
Sfinții Epictet și Astion au devenit martiri în anul 290, în cetatea Halmyris după ce și-au mărturisit credința în Hristos.
În perioada lui Dioclețian, în părțile Asiei Mici trăia un preot numit Epictet. Acesta avea o viață evlavioasă, curată și pentru acest lucru a primit darul de a înfăptui minuni. Astfel a vindecat mulți oameni de diverse boli cum ar fi orbire, ologire și demonizare.
Astion era un tânăr, fiul unui om important din oraș și anume senatorul roman Iulian, pe care preotul Epictet l-a catehizat și l-a adus la credința creștină. Peste ceva timp Astion a primit darul de a face minuni și a vindecat un îndrăcit și un om care căzuse de la înălțime și era ca mort.
Apoi au plecat împreună din locul unde locuiau și au mers până în Halmyris, Dobrogea. Aici au continuat să aibă o viață de creștini cu frică de Dumnezeu. În acele vremuri, în cetate a venit comandantul Latronianus căruia i se spusese că în oraș se află doi “vrăjitori” care întorc oamenii de la credința lor în idoli. Comandantul a dat poruncă să fie prinși cei doi sfinți și să fie torturați. În timpul interogatoriului aceștia nu și-au declarat rudele, nici locul nașterii, doar faptul că au credința creștină.
Cei doi nu au cedat și au continuat să creadă în Dumnezeu. Deși au fost supuși la multe torturi Dumnezeu i-a menținut nevătămați. Apoi comandantul a poruncit să fie însetați și înfometați pentru o perioadă de 30 zile. Nici această tortură nu i-a ucis.
Văzând că nu îi poate ucide în niciun fel, a mers mai departe. Unul dintre judecători pe numele Vigilanțiu a fost impresionat de credința lor și a crezut și el în Dumnezeu. Văzând că sfinții nu vor să renunțe la credința lor, dregătorul a decis să li se taie capul. Pe data de 8 iulie s-a taiat capul lui Astion, apoi al preotului Epictet.
În actul martiric scrie că trupurile lor erau “albe ca zăpada” și toți cei care se atingeau de ele se vindecau indiferent ce boală aveau. Trupurile au fost luate de creștini și îngropate. În anul 313, după Edictul de la Milan, trupurile sfinților au fost mutate în cripta bazilicii episcopale din Halmyris.
Până în data de 15 august 2001 moaștele au fost necunoscute, apoi au fost descoperite și depuse la Catedrala Arhiepiscopală din orașul Constanța.
Epictet și Astion sunt cei mai vechi sfinți martiri din România care au fost atestați de izvoarele aghiografice. Moartea lor a avut loc într-o cetate creștină aflată pe malurile Dunării și care se numea în Antichitate “Almyra”.
Lasă un răspuns