Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir este prăznuit de către Biserica Ortodoxă în fiecare an pe 26 octombrie.
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a trăit pe vremea lui Dioclețian și Maximian, împărați ai Imperiului Roman. Dimitrie era fiul conducătorului cetății Tesalonicului. El a fost botezat în taină, părinții săi temându-se de ceea ce ar fi putut păți atat ei, cat și copilul în acea perioada în care păgânii persecutau creștinii. El a fost învățat despre Dumnezeu și creștinism într-o cameră ascunsă a palatului lor. Acolo a cunoscut tainele sfintei credințe și tot ceea ce putea învăța despre Dumnezeu și despre Mântuitor, despre minunile pe care Acesta le-a făcut și despre milostenia de care a dat dovada de-a lungul vieții Sale. Aceste lucruri reprezintă începuturile lui Dimitrie în slujba lui Dumnezeu.
Pe măsură ce anii treceau, Dimitrie devenea tot mai înțelept. În momentul în care părinții acestuia s-au dus la Dumnezeu, el a rămas singur, moștenitor al averilor și al numelui.
Împăratul Maximian, auzind de moartea tatălui lui Dimitrie, îl cheamă pe acesta la el. Văzând faptul că este o persoană foarte înțeleaptă decide că Dimitrie ar trebui să devină guvernator al cetății. Toți credincioșii din cetate s-au bucurat la auzul veștii și l-au întâmpinat cu mare bucurie. Dimitrie i-a îndrumat cu vrednicie și a adus pe calea cea dreaptă foarte mulți oameni.
Auzind faptul că Dimitrie este creștin, Maximian a devenit foarte mânios. Întorcându-se de la o bătălie împotriva sciților, Maximian ordonă organizarea de sărbători în fiecare cetate, în cinstea zeilor. Ajungând la Tesalonic împăratul îl întreabă pe Dimitrie dacă tot ceea ce auzise despre el este adevărat. Dimitrie, fără să stea pe gânduri, îi răspunde sincer și direct lui Maximian, mărturisindu-i ca el este creștin. Răspunsul lui Dimitrie l-a enervat și mai tare pe Maximian, care a poruncit ca Dimitrie să fie închis în temniță până în momentul în care jocurile care erau date în cinstea venirii sale ar fi luat sfârșit.
În timpul jocurilor, împăratul se bucură când îl văzu pe Lie, un luptător foarte cunoscut în acele vremuri, înalt, puternic clădit și cu un chip înfricoșător. Se simțea mândru când îl vedea pe Lie ucigând, în special creștini, pe care mai apoi îi arunca în sulițe. Printre oamenii care au luat parte la sărbătoare era și un tânăr pe nume Nestor. Acesta era un prieten al Sfântului Dimitrie. Văzând modul în care Lie omora oameni fără niciun fel de milă sau resentiment, se simți indignat și ceru binecuvântarea lui Dimitrie să se lupte cu Lie. Sfântul îi făcu semnul crucii pe frunte după care rosti cuvintele: “Du-te și pe Lie vei birui și pe Hristos vei marturisi!”
Începând lupta, Nestor rosti: “Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mă!”. Nu trecură nici măcar câteva momente și Nestor îl trânti jos pe Lie și îl omorî. Maximian, văzând că Lie a fost răpus, se întristă. Când a aflat că Dimitrie l-a binecuvantat pe Nestor, cuprins de și mai multă mânie, ordonă ostașilor să-l străpungă pe Dimitrie cu sulițe, ținându-l responsabil pentru moartea lui Lie. Soldații executară ordinul dat de Maximian iar Sfântul Dimitrie a murit în brațele lui Dumnezeu. Foarte multe minuni și tămăduiri au fost săvârșite la locul în care moaștele sale erau plasate. La scurt timp, Maximian ordonă și tăierea capului Sfântului Nestor.
Obiceiuri, Datini și superstiții de Sfântul Dumitru
Această sărbătoare este întâmpinată în fiecare an cu hramuri răsunătoare, pomene cu colaci delicioși, dar și jocuri cu focuri vii. Mai mult, prăznuirea Sfântului Dumitru marchează și ultima dintre cele mai importante sărbători ale toamnei.
După hramul Sfintei Parascheva, Sfântul Dumitru reprezintă ultima și cea mai însemnată sărbătoare a toamnei, care, conform superstițiilor pastorale, reprezintă începutul iernii.
Printre cele mai spectaculoase obiceiuri sunt focurile vii. În ajunul sărbătorii, în noaptea de 25 octombrie se ține “Focul lui Sâmedru”, moment în care oamenii obișnuiesc să aprindă focuri în curți sau pe dealuri, peste care copiii sar pentru a fi sănătoși iar tinerii să se căsătorească.
Conform tradiției, cei care sar peste flăcări vor fi sănătoși întregul an și feriti de necazuri, nenorociri și boli. Rolul focului este de a alunga fiarele, având și puteri roditoare, astfel încât după ce este stins oamenii obișnuiesc să arunce în grădină cenușa și cărbunii.
Femeile mai înaintate în vârstă, în special cele din mediul rural, obișnuiesc să împartă covrigi, nuci, mere, paine, struguri și prune uscate tuturor celor care sar peste foc.
De asemenea, în această zi se pomenesc și morții și se dă de pomană coliva de Sâmedru dar și colaci în formă de cruce.
Conform tradiției, Sâmedru era considerat patronul păstorilor. Pentru a vedea cum va fi iarna care vine, păstorii obișnuiesc să își așeze cojocul pe iarbă în mijlocul oilor, așteptând să vadă care oaie se va așeza pe el. Dacă o oaie neagră se așează înseamnă că iarna va fi una bună, în timp ce dacă se va culca o oaie albă, iarna va fi aprigă.
O altă datină prin care oamenii obișnuiau să vadă cum va fi vremea era mersul oilor în dimineața de Sfântul Dumitru. Dacă se va trezi prima dată o oaie albă și va merge spre sud iarna va fi una grea, iar dacă se va trezi una neagră și va merge pe nord, iarna va fi ușoară.
În Bucovina, persoanele care vor semăna usturoiul după Sâmedru vor avea parte anul viitor doar de pagubă. În regiunea Olteniei, oamenii cred că doar dacă vei respecta toate tradițiile acestei sărbători vei fi într-adevăr protejat de necazuri și primejdii. Oamenii de la țară obișnuiau să respecte aceste superstitii cu strictețe pentru a-și proteja animalele de lupi.
Tot astăzi se taie și coama cailor tineri pentru ca aceasta să crească frumoasă.
De Sfântul Dumitru nu trebuie folosit pieptenele. În caz contrar vei atrage asupra ta necazuri și primejdii.
Tot de Sfântul Dumitru se strică stânele. În unele zone, țăranii îl prăznuiesc pe Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de mir, ca fiind cel care a dat oamenilor vinul, folosit la Sfânta Împărtășanie.
Lasă un răspuns