Pogorârea Sfântului Duh este o sărbătoare creștină importantă care are dată schimbătoare, în anul 2021 fiind pe 20 iunie. Această sărbătoare creștină ortodoxă se mai numește și Rusaliile. Scopul său este să ne aducă în fiecare an aminte de momentul în care Dumnezeu a trimis Duhul Sfânt peste Apostolii lui Iisus Hristos care se adunaseră în Ierusalim. Această sărbătoare este alături de zilele de Paști și de ziua Duminicii printre cele mai vechi sărbători creștine. Pe lângă acest lucru, este una foarte importantă care a făcut răspândirea credinței creștine mult mai ușoară.
În vechime această sărbătoare era și mai veselă pentru creștinii care își primeau botezul în această zi, în cel mai solemn și festiv cadru. Tot în acele vremuri creștinii aduceau în biserici flori și ramuri de copaci. Acest obicei amintește de cel similar practicat de iudei în ziua Sărbătorii Cincizecimii în care i se mulțumea lui Dumnezeu pentru strângerea recoltei.
Pogorârea Duhului Sfânt este de fapt momentul în care Biserica a fost întemeiată prin faptul că Dumnezeu a trimis Sfântul Duh în lume pentru a-i împuternici pe cei 12 Apostoli să răspândească Cuvântul lui Dumnezeu la toți cei care nu descoperiseră adevăratul Dumnezeu. Astfel Biserica devine o realitate văzută prin pogorârea Duhului Sfânt, iar trecerea la creștinism este de fapt a avea în suflet Duhul Sfânt.
Pentru a calcula în ce zi se vor sărbători Rusaliile, creștinii trebuie să înceapă să numere 50 zile de la data Paștilor. De aceea, această sărbătoare mai are o denumire, și anume Cincizecimea. Sfântul Apostol Pavel a făcut mențiuni despre această sărbătoare care se mai numește și Duminica Mare. De asemenea, și Sfântul Luca a scris despre această sărbătoare. Până în primii ani ai secolului al V-lea, Rusaliile erau prăznuite odată cu Înălțarea Domnului.
În cadrul Vechiului Testament, această sărbătoare le amintește creștinilor de primirea Legii pe muntele Sinai în ceea ce privește suferințele evreilor în pustiu. Aceștia au îndurat o mulțime de lucruri înainte să ajungă pe pământul făgăduinței unde s-au putut îndulci de roade, grâu și mai ales de vin. Mai mult, în timpul acestei zile se mulțumea lui Dumnezeu și pentru noul seceriș.
În Noul Testament Cincizecimea le amintește creștinilor de venirea Duhului Sfânt sub formă de limbi de foc peste Apostoli. Prin pogorârea sfântului duh, Apostolii au fost sfințiți pentru a putea propovădui cuvântul lui Dumnezeu în Ierusalim, iar după aceea în întreaga lume. Duhul Sfânt s-a pogorât în acest fel pentru a le arăta creștinilor legătura cu Cuvântul Veșnic. Limbile de foc sunt de fapt limbi dumnezeiești, iar ceea ce transmit este o învățătură diferită de cea omenească, este dumnezeiască.
Se mai spune despre Rusalii că este ziua de naștere a Bisericii deoarece în acest moment la creștinism s-au convertit un număr de aproximativ 3.000 de oameni. Acești oameni au fost de fapt prima comunitate creștină în orașul Ierusalim, loc care a format nucleul bisericii din anii următori. Prin pogorârea Duhului Sfânt, lucrarea mântuitoare a lui Hristos a trecut din partea sa umană în oameni.
În vechime bucuria acestei sărbători era amplificată de către persoanele care primeau botezul creștin în această zi. Tot atunci se aduceau flori și ramuri de copaci la biserici. În Biblie se vorbește despre momentul în care apostolii erau adunați „toți în același loc”, lucru care ne duce cu gândul la ideea de unitate, comuniune și mai ales de așezare lăuntrică. Pogorârea Duhului Sfânt a fost precedată de un vuiet venit din cer. În această zi, se face o Sfântă liturghie care conține Vecernia Rusaliilor și se vor sfinți frunzele de tei sau nuc aduse de credincioși ca simbol al limbilor de foc ce s-au pogorât asupra Apostolilor.
Poate ar trebui sa se mai spuna ca rusaliile (rusalca) ca si ielele, sunt in mitologia poporului roman (si a altor popoare antice) sarbatori sau ocazii care amintesc de zane (fete) frumoase care, unele fac rau, altele fac bine: In primul caz, indreptau poporul sa se apere, sa se fereasca de rau, cum azi ne ferim de coronavirus, celelalte chemau oamenii la sarbatoare, la petreceri si desfatare, multumind cerului sau zeilor pentru binefacerile naturii. Peste aceste sarbatori pagane s-au pus sarbatori crestine. Acestea, repetandu-se an de an, au intrat in traditia crestina si se tin si in ziua de azi. Sigur, nu mai sunt atatia crestini ca pe vremuri, dar oamenii se bucura ca s-au declarat zile libere si pot ramane cu familiile, cu prietenii, pot merge in vizite, la munte sau la mare. E bine si asa. De altfel, cicizecimea, de la Moise, din secolul al 12-lea I.Hr., la iudei este sarbatoarea secerisului graului, la asezarea lor in Palestina.