Sfântul Emilian este prăznuit de creștini în data de 18 iulie. Moaște ale sfântului se găsesc în Catedrala mitropolitană din Silistra – Bulgaria, Catedrala episcopală din Slobozia și în Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din București.
Sfântul Mucenic Emilian de la Durostor a fost un soldat în armata romană în vremea împăratului Flaviu Claudiu Iulian. Acesta era fiul prefectului Sabbatianus originar din Durostor. Deși nu se știu prea multe informații despre viața sa, în actul său martiric se vorbește despre patimile sale și modul cum a trecut la cele veșnice.
Edictul de la Milan din anul 313 din timpul împăratului Constantin cel Mare a oferit libertate de manifestare a credinței pentru creștinii din Imperiul Roman, lucru care le aduce creștinilor o perioadă de liniște. Totuși, după o jumătate de secol, păgânismul va fi reînviat de împăratul Iulian Apostatul. Acesta a ajuns să pună în fruntea armatei doar ofițeri păgâni pentru a pune în funcțiune și a reface vechile temple păgâne. De asemenea, el s-a declarat „pontifex maximus” adică mai marele preoțimii păgâne. Toate aceste măsuri au dus la nemulțumiri și răzvrătiri din partea creștinilor iar în unele locuri creștinii au fost din nou persecutați, între ei mulți creștini din ținuturile de la Dunăre.
În acea vreme a ajuns la Durostor vicarul Traciei Capitolin pentru a verifica faptul că toți oamenii aduc slavă idolilor. Fiind mulțumit de ce a găsit aici organizează un ospăț unde invită toți dregătorii cetății. În timp ce toți petreceau, sfântul Emilian a intrat într-un templu păgân și a sfărâmat toți idolii cu un ciocan. De asemenea a mai dărâmat altarele altor idoli. Fiind și alți oameni torturați pentru asta, sfântul a mărturisit că el a distrus idolii luând vina asupra sa. Aflându-se ce a făcut, a fost biciuit și aruncat în foc. A fost bătut cu vine de bou.
Actul martiric ne spune că a ieșit nevătămat din foc, în timp ce soldații lui Capitolin au ars și erau aproape de foc, nu în foc. Focul s-a revărsat asupra oamenilor care se aflau acolo, mulți au ars grav, alții abia au scăpat, dar creștinii nu au fost vătămați de foc. Văzând minunea lui Dumnezeu, s-a închinat ș a spus: „Doamne Iisuse Hristoase, primește sufletul meu! Și zicând acestea, a adormit în pace”. Auzind rugăciunea sa, Domnul l-a primit în ceruri odată ce a adormit.
Trupul său a fost ridicat de soția lui Capitolin, o creștină credincioasă, și alți credincioși care l-au învelit cu pânze curate, l-au uns cu ulei aromat, l-au fost îngropat cu cinste, psalmi și cântări în locul denumit Ghizidina, aproape de cetatea Durostos.
E un exemplu de credinta pe care ar trebui sa il urmam cu totii.